Vara asta a trecut pe nesimțite, parcă n-a fost vară cu zilele alea ploioase de la începutul sezonului. Ultima zi de vară s-a nimerit să o petrecem la țară la Andrei, sub pretextul „Hai să-l plimbăm pe Brumărel”. L-am luat și pe Motanul Șosețică, că de-o lună se plimba doar prin casă, și-am zis merci că-i soare afară și că încă-i cald.
Tocmai îmi făcusem cadou de Sfântul Alexandru un aparat de fotografiat nou și mergea o ieșire în natură să-l testăm. E vorba de un Fuji Finepix HS-30 EXR, un bridge mare cât un DSLR. Fotografiile nu m-au dat pe spate, pentru că am așteptări mari de la un aparat mai voluminos decât „săpunierele” mele de dinainte. Cum nu am prea pus mâna pe DSLR-uri, nu știu să umblu la setări și am folosit Fuji doar pe modul automat.
Pentru cei care nu-s la curent cu animăluțele noastre, un „binevoitor” ni l-a aruncat pe Brumărel peste gard în curte pe când avea vreo lună, iar noi am decis să-l păstrăm. Pe Șosețică îl avem deja de doi ani și a apărut și în articole de pe blog.
În imaginile de mai jos e Șosețică cocoțat în cotețul găinilor; mai sunt păsări de curte, o grădină de vară tomnatică, mai este Burmărel scos la plimbare într-o pădure de pe malul Neajlovului sau înconjurat de-o haită de câini pe drum (erau „doar”vreo zece patrupede pe urmele lui și nu se arătau foarte prietenoase). Când am ieșit pe câmp, plutea o atmosferă de vacanță în aer…
Acum mi-am dat seama că deviza mea este „Nicio săptămână fără plimbări în natură!”.
